Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, fiind cuprinși în spațiul dintre Jiu, Strei și Olt, ocupând o suprafață de circa 1100 Km². De la 2519 m altitudine ( vârful Parângul Mare ), ei domina zările Gorjului și ale Vâlcei și se pot compara cu puternicele cetăți ale Retezatului.

La nord, munții Parâng se învecinează cu munții Șureanu, iar în partea de nord-est cu munții Retezat. La vest de Jiu întâlnim munții Vâlcan, de care sunt despărțiți printr-un impresionant defileu (al Jiului ), cea mai sălbatică despicătură transversală a Carpaților. Munții Căpățânii se înșiră la est în continuarea culmii principale a Parângului, iar cei ai Lotrului sunt legați de Parâng prin culmea Poiana Muierii-Tărtărău-Tâmpa.

Dinspre Petroșani , Munții Parâng apar ca o imensă fortificație dominată în aparență de turnul vârfului Cârja (2405m), în realitate, spre sud pe acest pisc, creasta urcă perceptibil până la vârful Parângul Mare. Culmea principală a masivului mai este jalonată și de vârfurile: Parângul Mic (2074m), Stoienița (2421m), Gemănarea (2416m), Gruiu (2345m) , Pâcleșa (2335m), Mohoru (2337m) etc.

Parângul se caracterizează prin îmbinarea celor două tipuri de relief glaciar carpatin: alpin - cu creste ascuțite, complexe de circuri, văi glaciare - și carpatic - cu interfluvii plate larg ondulate, vârfuri conice cu circuri de mici dimensiuni. Primul tip este caracteristic zonei dintre Parângul Mic și Mohoru, iar cel de-al doilea zonei Iezer-Urdele-Micaia.

Pe lângă bogăția deosebită a apelor curgătoare, munții Parâng adăpostesc 22 de lacuri mai importante, 18 lacuri mai mici și peste 25 ochiuri de apă, în marea majoritate de origine glaciară. Dintre aceste lacuri amintim : lacul Roșiile, cel mai mare și adânc lac glaciar (3,76ha; 17,6 m adâncime) situat la o altitudine de 1980 m ; lacul Câlcescu, cel mai frumos lac (3,02 ha; 9,3m adâncime) situat la o altitudine de 1935 m; lacul Înghețat, veșnic cu sloiuri de gheață (0,5 ha; 5m adâncime ) situat la o altitudine de 2120m , dar deosebit de interesante sunt și lacul Verde (0,16ha; 6,5m adâncime ), lacul Mija (0,8ha; 6,5m adâncime; 1980m alt.) sau lacul Mândra (1,12 ha; 8,3m adâncime ) situat la o altitudine de 2148m, este socotit lacul cu așezarea cea mai înaltă din munții Parâng.

Clima este caracteristică munților înalți din Carpați, observându-se diferențieri între versanții sudici, cu climă mai blândă, cu radiație solară mai bogată, și versanții nordici, cu clima rece. Datele climaterice variază altitudinal, permițând separarea în două zone: prima, între 800-1850m alt., caracteristică munților mijlocii unde temperatura medie a lunii iulie oscilează în intervalul 18-20˚C, a lunii ianuarie intre -5 si -6 ˚C, iar cea de-a doua între 1850-2519m alt., unde temperatura medie anuală scade sub 0˚C, amplitudinea termică anuală sub 18˚C, în timp ce amplitudinile diurne rămân sub 6˚C. Sezonul rece se întinde pe o perioadă de aproximativ 8 luni, din octombrie până în mai, de obicei cu zăpadă persistentă în zonele înalte. În sezonul cald alternează perioadele umede cu perioadele uscate, favorabile drumeției.

În ceea ce priveste schiul, acesta poate fi practicat din luna decembrie până în aprilie, când în zona povârnișurilor apare frecvent pericolul avalanșelor. Lunile august, septembrie și prima parte a lunii octombrie, cu mici excepții sunt deosebit de favorabile drumețiilor montane.

Vegetația și flora în munții Parâng au o etajare în funcție de zonele climaterice. Întâlnim zona pădurilor foioase foarte bine reprezentată de stejar, carpen, în partea inferioară a etajului și fagul, frasinul de munte, mesteacănul, în partea superioară a acestuia. Zona molidului este întâlnită pe ambi versanți ai masivului, iar în văi întâlnim păduri de brad. Zona golului de munte este ocupata de pajisti subalpine, grohotișuri și stâncării, a căror frumusețe este sporită de tufișuri viguroase de jneapăn. Dintre florile cu care se poate mândri Parângul amintim: ghiocelul, brândușa, gențiana, bujorul de munte etc.

Fauna munților Parâng este asemănătoare cu a celorlalți munți din Carpații Meridionali , cu unele influente specifice nord-vestului Olteniei și Banatului, dintre care amintim: vipera cu corn și broasca țestoasă de uscat. Dintre animalele specifice zonei alpine și subalpine amintim: capra neagră, ursul, lupul, mistrețul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, acvila de munte, corbul etc. În pădurile întinse viețuiesc: căprioara, cocoșul de munte, ciocănitoarea etc.

Potențialul turistic este deosebit, acest masiv situându-se printre primele cinci unități montane din Carpați, alături de Bucegi, Piatra Craiului, Retezat, Făgăraș. Peisajul excepțional, cu caracter alpin și subalpin, aspecte glaciare, vegetație bogată, văile remarcabile ale Jiului, Lotrului, Latoriței, terenurile de schi naturale și amenajate, asigura Parângului o valoare turistică deosebită.

Zona turistică Parângul Mic este amenajată cu cabane turistice, cabane silvice, meteorologice și pastorale, complexe sportive care ofera condiții de cazare și masă pentru schiori, drumeti, alpiniști și oricine dorește să admire frumusețile acestui sălbatic și în același timp minunat masiv.

Accesul în masiv se poate face pe mai multe căi: - dinspre Petroșani pe șoseaua asfaltată până la stația de îmbarcare a telescaunului, care asigură transportul până în zona turistică a Parângului Mic. De aici se poate continua cu traseul de creastă, care atinge toate varfurile cu posibilități de coborâre în căldările glaciare de pe versantul Estic; - pe DN 7A prin Jieț și Cheile Jiețului până la cabana Groapa Seacă; aceasta funcționează în regim de pensiune agroturistică, unde sunt oferite turistului masă și. Cabana poate constitui un punct de plecare pe numeroase trasee, având ca țintă lacurile glaciare și hornuri de acces spre principalele vârfuri ale masivului. Cu toate ca masivul nu oferă locuri de cazare, mai ales în partea centrală, turistul care dorește parcurgerea unor trasee mai lungi poate campa în numeroase locuri din căldări, care mai păstrează încă sălbăticia naturii. Iarna masivul oferă pante favorabile, amenajate pentru practicarea schiului în zona Parângului Mic: Slima, Teleferic și Poieniță, unde există și instalații de transport pe cablu. Cei ce vor să guste din plăcerile "extremului" pot încerca pantele de pe versantul estic, unde zăpada se menține până în lunile de vară .